Dacă ai fi o băutură, ce fel de licoare ai fi?

Eu una cred că aş fi un vin, un amestec de struguri albi cu roşii şi fructe de pădure. În timp, mi-am dat seama de asemănarea dintre vin şi femeie. La fel ca şi o femeie, vinul poate fi sec, demidulce, spumos, uşor şi delicat, dar totodată complicat. Însă unul dintre elementele de calitate pentru care vinul, la fel ca şi o femeie, este apreciat îl constituie naturaleţea şi autenticitatea sa.

A şti să bei vinul este o adevărată ştiinţă, spunea Voltaire. A ajunge să cunoşti o femeie este o ştiinţă asemănătoare îmbinată cu multă artă. Tradiţional, se servesc mai întâi vinurile albe seci, apoi cele roşii, apoi cele albe dulci, reci pentru a le simţi buchetul aromelor. Vinurile lejere se iau înaintea celor mai puternice. Vinurile tinere se servesc înaintea celor mai mature.

La fel ca şi după prea mult vin, un bărbat îşi poate pierde capul după o femeie. E gata să facă lucruri pe care nu credea că le va face vreodată, e gata să sară munţii pentru a intra în graţiile unei femei. Şi dacă mulţi, într-o dimineaţă mahmură, pot zice că „de azi nu mai beau”, puţini, după o noapte plină de pasiune, vor spune că „nu mă mai interesează nicio femeie”.

Cunoscătorii recomandă să nu dăm pe gât întreg paharul de vin niciodată! Fiecare înghiţitură trebuie băută încet şi savurată. Astfel, aromele se intensifică şi vor elibera toate nuanţele şi calităţile subtile ale băuturii. Este nevoie de mai mult decât o seară pentru a cunoaşte o femeie. Unii au nevoie de o viaţă întreagă pentru a-i dezlega misterele şi a-i afla toate ingredientele.

Iar în timp ce degustam un pahar de vin rosé dulce dintr-o ediţie limitată, mi-am zis că femeia e ca şi un vin scump – nu se oţeteşte în timp, ci doar devine mai bun.