Profesorului și artistului Sam Van Aken de la Universitatea din Syracuse i-au trebuit nouă ani să crească un singur copac.

„Am vrut să adun o întreagă livadă și să o pun într-un copac”, povestește el. Și a creat în final un pom cu 40 de de fructe diferite (din cele cu sâmburi, precum prunele și piersicile).

Pentru a-și crea copacul unic, Van Aken a folosit altoirea. Când două plante sunt altoite, acestea sunt tăiate în așa fel încât „țesuturile” lor să se asimeleze, ca într-un final să împartă același sistem vascular. Aceste țesuturi, cunoscute ca floem (țesut liberian) și xilem, transportă apa, zahărul și mineralele către rădăcinile și frunzele plantei.

Altoirea unei plante ce are rădăcina slabă cu o plantă ce își are țesuturile mai puternice ajută planta mai puțin rezistentă să crească mai bine. E o tehnică utilizată frecvent de grădinari și agricultori. Este, de fapt, și motivul pentru care bem astăzi vin – la sfârșitul sec. XIX filoxera amenința distrugerea industriei vinicole, până când a fost găsită o plantă mai rezistentă care a servit drept gazdă pentru toate tipurile de viță de vie.

Chiar dacă este utilizată în mod frecvent, 40 este un număr mare de plante pentru a fi altoite împreună. Sunt necesari mulți ani și răbdare.

Pentru a reuși, Sam Van Aken lasă copacul să crească timp de 3 ani, până când apar primele patru sau cinci ramuri. Apoi, taie fiecare ramură de care prinde muguri de la patru sau cinci copaci diferiți, altoind sistemele vasculare ale acestora. În acest moment, vorbim despre 20-25 de plante atașate de un butuc foarte puternic.

„Ce faci inițial este să rănești copacul, iar apoi să încerci să-l păcălești că partea pe care o altoiești e o bucată din el”, explică Van Aken.

Ulterior, cele 20 până la 25 de soiuri cresc împreună timp de doi ani și încep să dea noi ramuri, la care profesorul va atașa noi muguri. Cele care nu se altoiesc în mod corespunzător sunt tăiate până când pe un singur copac ajung să crească 40 de soiuri de fructe.

„Toate își mențin diversitatea genetică. Poți vedea toate tipurile de flori și fructe”, spune Van Aken. Totuși, pentru el știința din spatele acestei experiențe este secundară, contează însă „valoarea artistică a copacului final, metafora acestuia”.

Majoritatea anului, copacii par ca oricare alții. Primăvara însă, pomii dau în floare în nuanțe diferite de roz, alb și purpuriu, dezvăluind un exemplu clar despre ce poate să se întâmple când natura influențează arta. Apoi, în următoarele luni, copacii lui Van Aken dau o roadă impresionantă de prune, piersici, caise, nectarine și migdale.

Universitatea din Syracuse a selectat crearea copacului pentru a comemora ziua de 11 septembrie. Potrivit lui Van Aken, numărul 40 reprezintă „ceva între finit și infinit”. Religia occidentală , în special Biblia, a popularizat numărul 40 ca fiind unul ce nu poate fi numărat. Gândiți-vă la cele 40 de zile de post, sau cele 40 de zile și nopți cu ploaie din povestirea despre Arca lui Noe. Prin urmare, varietatea copacului simbolizează dezvoltare, speranță și renaștere.

Astăzi, peste 16 copaci creați de Van Aken dau roadă în America.