Primul lucru pe care-l fac atunci când vin acasă cu o haină nouă este să tai etichetele din interior. Chiar dacă, ulterior, nu mai sunt sigură la câte grade se spală sau se calcă o bluză. Prefer să le tai, deoarece unele dintre ele îmi lasă urme fine pe piele.

Chiar dacă nu ne plac etichetele de pe haine, ne place, în schimb, să punem etichete pe oamenii din jurul nostru. E ca un sport naţional. Mi se întâmplă şi mie, recunosc.

Ce învăţăm de mici, nu putem reeduca în câteva zile. Nu ne-am jucat cu un coleg, deoarece mama ne-a spus că e dezordonat. Nu ne-am făcut o anumită prietenă în liceu, deoarece cineva i-a pus eticheta de „categorie social-vulnerabilă”. Ulterior, am refuzat întâlniri cu băiatul de care ne plăcea, deoarece gaşca din care făceam parte îl considera un pierde-vară. Nu purta aceeaşi etichetă… Şi oare câte experienţe am pierdut fiecare din noi când i-am etichetat pe alţii drept incapabili, fricoşi, tocilari, ochelarişti? Nu mai vorbesc de etichete ce țin de rasă, culoare, etnie sau gen.

De ce etichetăm? Mai ales când nouă ne este atât de greu să mergem pe stradă cu etichetele noastre… Din plictiseală, invidie, ranchiună, lene sau pură distracţie. Preferăm să nu aflăm adevărata poveste, ci să o creăm pe a noastră, cu detaliile care ne plac. Mai trist este că unii dintre noi, cei care judecăm, purtăm la rândul nostru etichete. Iar unele zgârie rău, nu le putem tăia doar cu foarfecele şi lasă răni pentru mult timp.

Învăț, în fiece zi, să nu leg oamenii de etichete. Cred că atât timp cât nu am băut cel puțin un pahar de vin cu o persoană, când nu știu la ce visează acea persoană, ce experiențe a trăit, nimic nu-mi permite să îl judec, să-l analizez, să-l etichetez.

Etichetele… Cele puse greşit ne pot face rău, iar cele mai bune dintre ele ne flatează. Din fericire, puţini dintre cei care ne cunosc ştiu care sunt etichetele potrivite pentru noi. Sunt oameni pe care trebuie să-i ţinem cât mai aproape.

Tu ce oportunități ai pierdut din cauza etichetelor pe care le-ai pus sau ți-au fost puse?