Ați simțit și voi că începem să trăim abia când vine vara? Restul anului pare o perioadă de organizare. Vara, în schimb, pornim motoarele, scoatem din sertare visurile și planurile uitate și facem tot posibilul să le realizăm. Vara savurăm fiecare moment al zilei, nici nu ne mai plângem de oboseală. Devenim elevi conștiincioși, fiind atenți la experiențele practice și lecții, pregătindu-ne de testele din toamnă și iarnă.
Vara asta mi-a dat peste cap toate așteptările, 
visurile, experiențele și credințele de până acum. Au fost trei luni în care în fiece zi am învățat/încercat să nu mai amân în a face lucrurile pe care le doresc, să trăiesc clipa, iar când vreau ceva – să întind mâna și să cer.
Așa a apărut și blogul, pe care l-am tot amânat de câțiva ani, devenind deja subiect de glumă printre prietenele mele. Dar nici că aș fi putut să mă apuc de el într-un moment mai potrivit decât cel de acum.
Am simțit și trăit pe pielea mea cum dorințele cele mai ascunse, pitite în adâncul sufletului, unele chiar iluzorice când le analizam rațional, au ieșit la suprafață și s-au realizat în cel mai neașteptat moment.
Mă consider un „freak” al planificărilor. Fiecare vacanță de până acum o aveam deja planificată din lunile februarie-martie – știam unde voi fi cazată, știam ce voi mânca în vacanță, ce voi vizita, iar bagajul era organizat pe foaie cu câteva săptămâni înainte. Vara asta însă mi-a dat peste cap tot sistemul meu de planificare. M-am lăsat pe mâna spontaneității. Habar n-aveam unde voi sta, aveam idei vagi despre ce voi vizita, iar bagajul l-am facut în câteva ore până să ies din casă.
One’s destination is never a place but rather a new way of looking at things.
Vara asta am lăsat leneveala de la malul mării și am descoperit muntele. Mirosul bradului de munte îl voi păstra cu mine pentru mult timp. Iar liniștea de la munte e sunetul perfect pentru a purta lungi discuții cu tine însăți.
Am redescoperit norii și am început să mă bucur la vederea lor și să-i surprind în diverse ipostaze.
M-am lăsat purtată pe străzile unor orașe și sate vechi, pe care doar visam să le văd vreodată.
Am și făcut o drumeție prin pădure, de care nu credeam vreodată că aș fi fost în stare. Să merg eu printre brazi, sărind peste pârâiașe, urcând dealuri abrupte și ținându-mi echilibrul pe pietre? Pfff, niciodată! La sfârșitul drumeției însă, tot ce auzeam în minte e „Mai vreau!”
Pentru prima dată, în vara asta, am stat timp de câteva zile fără acces la internet. M-am detoxifiat de rețelele de socializare. Concluzia e că există viață și fără ele. Am citit mai mult, m-am ascultat mai mult, am respirat mai mult verde, am bătut la porți noi și am fost până la capătul lumii…
A fost prima vară în care am riscat să ies din zona de confort, să savurez momentul și experiențele lui „acum”. Cum a fost? Înfiorător, dureros… Schimbarea internă nu este ușoară niciodată – se duce o luptă acerbă dintre ceea ce știi și ceea ce trebuie să înveți. Mă simțeam pierdută la început, vulnerabilă, pentru că nu știam cum să reacționez. Am explorat noi fețe ale propriei persoane. Din fericire, am avut lângă mine oamenii potriviți care m-au readus la realitate, și care mi-au lăsat timp până să învăț să respir adânc din nou și să simt noua libertate a prezentului.
Vara asta m-am redescoperit. Am înțeles că unele limite pot fi depășite, dacă le faci împreună sau având susținerea celor dragi. Credeam despre mine că mă pot adapta diverselor situații, însă abia acum am înțeles cât de departe pot duce această adaptare… Pentru fericirea ta, te adaptezi cel mai ușor!
După trei luni de creștere, după emoții puternice, după visuri împlinite, și jocuri cu fluturi în stomac, această toamnă mă găsește mult mai liberă și mai pregătită de a savura fericirea aia pură, care te face să te trezești plină de energie în fiecare dimineață. Și asta vă doresc și vouă!
S!LVIA URSU 