Citisem recent că, atunci când ne îndrăgostim, experimentăm sentimente euforice similare cu cele provocate de cocaină.

Mai mult, atunci când ne îndrăgostim, ne sunt afectate zonele creierului responsabile de intelect, iar îndrăgostitul nu ne ia mai mult decât o cincime de secundă. Alarmant? Partea bună este că sentimentul de dragoste afectează şi funcţii cognitive sofisticate, precum cele care ţin de reprezentările mentale, metafore şi imaginea corpului. De aceea, atunci când ne îndrăgostim, devenim poeţi sau simţim nevoia să facem declaraţii.

Oare câţi dintre noi nu ar dori să evadeze din realitate, într-o stare de euforie, în care să se simtă liberi, fericiţi, să simtă că zboară deasupra pământului? Şi dacă dragostea ne oferă toate aceste trăiri, de ce fugim de ea? Or, dragostea, şi nu mă refer aici la cea bolnavă, nu a ucis pe nimeni. Dimpotrivă. Dragostea ne ajută să aflăm despre propria persoană lucruri noi, punându-ne în diverse situaţii, ne modifică modul obişnuit de reacţie, trecem limitele pe care nu credeam că le-am putea trece, ieșim mai ușor din zona de confort. Şi câţi dintre noi nu ar dori să se autodescopere?! Ce ziceți, ne îndrăgostim?

Sau și mai bine – hai să ne reîndrăgostim! Să redescoperim entuziasmul primelor emoții, să dansăm cu fluturii din stomac. Să ne reîndrăgostim de lucrurile pe care le facem, de cerul de dimineață, de oamenii alături de care muncim, de copiii care ne zâmbesc, de părinți, de prietenele sau prietenii noștri, care știu să ne asculte confidențele. Iar cel mai important – să ne reîndrăgostim de noi înșine, așa cum ne vedem în oglindă – adevărați…

Tu când ai făcut ultima dată o declaraţie de dragoste?