De mici suntem învățați să întoarcem și celălalt obraz după ce am fost loviți. În același timp, societatea ne învață că răzbunarea e mai bună. „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, spune o veche învățătură. Mă întreb uneori, unde e locul iertării între aceste două limite? Ce poate fi iertat și ce nu? Sau, de fapt, ce putem noi ierta și ce nu?

Citisem în studiul Statutul socio-economic al persoanelor cu HIV o confesiune a unui bărbat infectat: „Ca să nu afle că am avut alta, i-am zis soției că mi-am injectat droguri. De fapt, nu a fost așa. M-am infectat prin sex”. Același studiu arată că majoritatea femeilor se infectează cu HIV în urma relațiilor sexuale avute cu iubitul sau soțul. Unde începe și unde se termină încrederea în celălalt? Lumea e plină de persoane poligame și nu e cazul să fac aici o pledoarie pentru fidelitatea în cuplu. Fiecare dintre noi e responsabil de propriile sentimente și alegeri. Totuși, când le facem, trebuie să înțelegem că în joc este și viața celuilalt partener.

Infidelitatea poate fi iertată. Sunt cupluri care reușesc să treacă peste ea și-și văd în continuare de viața lor. Dar în momentul când infidelitatea îți afectează sănătatea în mod direct, alegi răzbunarea sau ierți?

Cât de mare poate fi dragostea necondiționată? E oare iubirea presărată cu vânătăi și contuzii? Făt-Frumos trebuie să te transforme neapărat într-un sac de box pentru a trăi fericiți până la adânci bătrâneți?

Statisticile arată că una din patru femei întâlnește în viață cel puțin o formă de violență domestică. Și, de cele mai multe ori, femeia agresată continuă relația cu agresorul, în pofida abuzului și a durerii. Psihologii explică această decizie prin faptul că aceste femei nu ascultă niciun sfat atunci când aleg dacă să rămână sau nu lângă partener – fac așa cum cred ele de cuviință. Ele consideră că acest comportament este doar o mică parte a omului cu care trăiesc. Ajung să creadă că ar putea să-l facă să se schimbe și chiar să găsească o justificare pentru comportamentul lui.

Scriitoarea Margaret Atwood spune că „Bărbații se tem că femeile vor râde de ei. Femeilor le e frică de faptul că bărbații le vor omorî”. 

Chiar dacă vorbele strămoșești ne spun că „bătaia e ruptă din rai”, aceasta nu are nicio justificare – fie că ești femeie, bărbat, copil, bătrân. Toate cazurile de violență arată că unde a fost o îmbrâncitură, o palmă, un pumn, urmează și altele, uneori mai intense ca cele anterioare. În unele cazuri, a doua zi, te vei trezi cu scuze, păreri de rău, lacrimi și flori, dar mereu trebuie să te întrebi – care-ți este limita iertării?

În acest an, la ceremonia de decernare a premiilor Oscar, abuzul – sexual, fizic, psihologic -a fost abordat prin prisma muzicii, a cinematografiei, a politicilor publice, dar și prin prisma victimelor.

Lady Gaga a emoționat întreaga audiență, interpretând piesa „Till it happens to you” de pe coloana sonoră a The Hunting Ground, un documentar ce vorbește despre abuzul sexual din campusurile studențești. Artista s-a implicat în mod activ pentru a aduce în vizorul opiniei publice această problemă, fiind și ea o supraviețuitoare a violului.

Toată durerea, furia și frustrarea resimțite pe parcursul anilor au ajutat-o să facă un moment emoționant, care s-a încheiat cu ieșirea pe scenă a unui grup de supraviețuitori ai abuzului sexual, stând unul lângă celălalt în semn de solidaritate. Pe brațele persoanelor se putea citi „Survivor” (trad. Supraviețuitor), „You are Love” (trad. Tu ești iubire), „Not your fault” (trad. Nu e vina ta), „Unbreakable” (trad. Rezistent).

Interpretarea sinceră a lui Lady Gaga a fost un moment important în istoria Oscarurilor, mai ales că a fost prezentat de Vice-Președintele SUA, Joe Biden. În ultimii ani, acesta a pledat prin campania „It’s On Us” împotriva abuzului sexual din campusurile studențești. Și de această dată, el a chemat audiența să-și ia angajamentul să intervină când consimțământul nu este dat și să „schimbe cultura” care permite violul. O declarație colosală venită din partea unei persoane politice.

Prestația lui Lady Gaga ar fi fost tulburătoare în orice altă ediție, dar a fost una semnificativă anume în acest an când Academia Americană de Film a premiat câteva pelicule ce au abordat abuzul sexual. Câștigătorul pentru Cel mai bun film, Spotlight, spune povestea jurnaliștilor de la Boston Globe, care au investigat cazurile abuzurilor sexuale din cadrul Bisericii Catolice. Brie Larson a luat premiul pentru Cea mai bună actriță, pentru rolul său din Room, unde joacă rolul unei femei ce încearcă să supraviețuiască alături de fiul său, în timp ce sunt închiși în hangarul răpitorului (și a violatorului) acestora.

Arta – muzica, cinematografia – a reușit să trateze într-un mod serios problema abuzului sexual. Acum, este rândul politicienilor, pentru a asigura dreptul la o viață lipsită de abuz pentru orice persoană. Dar, este și rândul nostru să vorbim când suntem martorii sau victimele abuzului sexual, fizic sau psihologic.