Când au văzut că citesc „Lecții de magie”, de Elizabeth Gilbert, prietenii m-au întrebat dacă am învățat să scriu corect Expecto Patronum. Știam asta deja. Lecțiile de magie ale lui Elizabeth Gilbert au fost însă despre creativitate, unica magie a realității pe care o accept.

Liz Gilbert se distanțează prin această carte de stilul „Mănâncă, roagă-te, iubește” și scrie despre ceea ce face ea cel mai bine – creativitate prin scris. „Lecția de magie” e de fapt un manual foarte spumos scris, cu umor, despre inspirație, perseverență și curiozitatea din noi. Am lăsat cartea plină de marcaje, transformând-o într-un caiet de lucru, iar în momentele în care „aștept muza”, o deschid și-mi dă exact șutul de care aveam nevoie.

La ceas aniversar, un motiv perfect pentru a reveni pe blog, vă las cu 7 lecții și ceva în plus de magie inspirațională.

Fii aici

De câte ori ne-am dorit să fim cu un an în urmă, în mijlocul unei anumite conversații, sperând că am putea schimba finalul, dacă am da replicile corecte? Câți dintre noi visăm la momente din viitor, care nu se vor mai întâmpla niciodată? Uităm însă mereu de aici și acum, de prezent. Uităm să ne permitem să fim, să avem un cuvânt de spus sau o viziune proprie. Trebuie doar să FIM aici.

Spune-o răspicat. Dă de știre că ești prezent. Dă-ți ție de știre că ești prezent.

Tu când ești tu?

Mă simt cel mai eu când scriu, fie cu pixul, pe marginea unei foi sau șervețel, să nu-mi fugă vreo idee, fie la tastatură, când o fac în liniște, rațional, cu muzica potrivită. E un dar libertatea de a ști cine ești tu, și momentele când ești fără măști, zâmbete reci, fără roluri, fără machiaj și compromisuri sociale.

Fie că ne facem sau nu o profesie din ea, cu toții avem nevoie de o activitate care se situează dincolo de lumesc și care ne scoate din rolurile noastre în societate deja stabilite și constrângătoare (angajat, mamă, vecin, iubit sau șef). Cu toții avem nevoie de ceva care ne ajută să uităm de noi înșine pentru o vreme – să ne uităm vârsta, sexul, condiția socio-economică, îndatoririle, eșecurile…

De multe ori însă, renunțăm prea repede la propria cunoaștere, lăsându-ne acaparați de rutină și convenții sociale. Chiar dacă e frustrant, chiar dacă vrei să abandonezi, trebuie să ai încredere în lucrurile care te pasionează. Miracolele încep după ce depășești obstacolele, după ce-ți depășești propriile limite.

Nu trece în pripă prin experiențele și împrejurările care au cea mai mare capacitate de a te transforma. Nu-ți lăsa curajul să piară când lucrurile încetează să mai fie ușoare sau satisfăcătoare. Fiindcă acel moment… E momentul în care începe interesantul.

Ocupă-te cu ceea ce te umple de viață. Urmărește-ți fascinațiile, obsesiile și impulsurile. Ai încredere în ele. Creează absolut orice provoacă o revoluție în inima ta. Restul va veni de la sine.

Mișcă-te, mergi mai departe

Ne este frică să ne despărțim de oamenii de lângă noi, chiar dacă am evoluat diferit și ne-am înstrăinat; de pasiunile care nu ne mai provoacă; de un loc de muncă, care ne obosește, sau de deprinderile noastre. Le lăsăm să crească precum niște plante parazit – splendide în exterior, dar care ne seacă de propria splendoare.

Orice ai face, încearcă să nu zăbovești prea mult asupra eșecurilor tale. Nu trebuie să faci autopsia propriilor catastrofe. Nu trebuie să cunoști semnificația fiecărui lucru. Mărturisește-ți dezamăgirea, accept-o așa cum este și treci mai departe. Taie-n bucăți eșecul și folosește-l ca momeală pentru a încerca să prinzi alt proiect.

Pur și simplu, fă-o

Deseori, așteptăm învoire de la cineva pentru a face lucrurile care ne plac. Numărăm like-uri și inimioare sociale pentru a ne convinge că rochia de pe noi e bine aleasă. Așteptăm să se facă verde pe autostradă pentru a trece drumul. Așteptăm laude de la oameni care nu știu cum să ofere aprecieri. Așteptăm să ne iubească cineva pentru a oferi și noi iubire. Sau așteptăm vremuri mai bune pentru a scoate din sertar cartea aia ascunsă, scrisoarea netrimisă sau proiectul prea ambițios. Nu prea există strategii pentru a opri așteptarea, trebuie doar să faci primul pas.

Așadar scoate la iveală ce ai înăuntru, fie că urmează un succes sau un eșec. Fă-o, indiferent că produsul final e rahat sau aur. Fă-o indiferent dacă criticii te iubesc sau te urăsc – sau n-au auzit niciodată de tine și poate că nici nu vor auzi. Fă-o, indiferent dacă oamenii pricep sau nu. Opera ta nu trebuie să fie perfectă și tu nu trebuie să fii Platon. E vorba doar de instinct, de experiment și de mister, așa că începe!

Începe o aventură amoroasă

În „Lecții de magie”, Elizabeth Gilbert ne amintește că pe oameni nu-i deranjează să-și piardă din orele de somn ori să sară peste mese atunci când au o aventură. Prin urmare, ne sfătuiește să ne îndrăgostim exact la fel de creativitatea noastră. Dar, în locul creativității am putea scrie cu ușurință „de dans”, „de partenerul tău”, „de jobul tău”, „de ideea ta de afaceri”, „de tine”.

Încetează să-ți mai tratezi creativitatea ca pe un mariaj obosit, vechi și nefericit (o corvoadă, o pacoste) și începe s-o privești cu ochiul proaspăt al unui iubit pasional. Chiar dacă nu ai la dispoziție decât cincisprezece minute pe zi pe care să le petreci în casa scării singur cu creativitatea, acceptă-le. Furișează-te și trăiește o aventură cu cea mai creativă parte din tine.

Găsește-ți ceva de făcut, orice

Când ne punem mintea în stand-by, gândurile o iau razna și au puterea să distrugă – pe noi înșine, o relație sau liniștea sufletească. Pentru a ne controla gândurile, e bine să le dăm câte ceva de făcut, „să nu facă din țânțar armăsar”, iar noi să ne luăm gândul de la neliniște și tensiune.

Dacă nu poți face lucrul pe care-l vrei, ocupă-te de altceva. Scoate câinele la plimbare, strânge gunoaiele de pe strada din fața casei, fă o tartă cu piersici, ia lac de unghii în culori vii și pictează niște pietricele. Ai putea crede că asta înseamnă tergiversare, dar nu este; e mișcare. Și absolut orice mișcare bate inerția, fiindcă inspirația va fi întotdeauna atrasă de mișcare.

Fiecare își are propriile drame

Majoritatea din noi am crescut cu „oare ce vor zice oamenii?”. Oamenii au devenit un fel de „bau-bau”, iar deciziile pe care le facem sunt în funcție de notele imaginare pe care le primim sau nu de la ceilalți. Adevărul este că:

Nimeni nu s-a gândit vreodată la tine. Nu se gândesc la tine. Nu se vor gândi niciodată la tine. În general oamenii nu se gândesc decât la ei înșiși. Oamenii n-au timp să se preocupe de ce faci tu sau de cât de bine faci tu ceva, pentru că fiecare e prins în propriile drame.

Plus+

Orice lucru ne amintește de altul. Însă odată ce în spatele unei idei se află felul tău de a te exprima și pasiunea ta, ideea aceea devine a ta. Așadar, spune pur și simplu ce ai de spus, și vorbește din toată inima. Împărtășește orice îți vine să împărtășești. Dacă e suficient de autentic – o să pară original.

Ingredientele esențiale ale creativității rămân exact aceleași pentru toată lumea: curaj, încântare, permisiune, perseverență, încredere.

Deschide ochii. Ascultă. Urmează-ți curiozitatea.

Pune întrebări. Adulmecă în jur. Rămâi deschis.